Învierea lui Lazăr (1)

Să privim astăzi icoana învierii lui Lazăr. 

1. În reprezentările cele mai vechi, datând aproximativ din secolul al II-lea, apar în icoană doar Iisus și Lazăr. 

2. Hristos știa de boala prietenului său, Lazăr. Ba chiar fusese anunțat că starea lui s-a agravat. Și totuși nu aleargă să îl învie, ci se duce în Betania doar la 4 zile după ce Prietenul Său murise. De ce? Ca să se slăvească numele lui Dumnezeu, Care nu se împiedică nici de putrezirea trupului pentru a săvârși învierea. Noi uităm că El din pământ ne-a făcut și că poate reface alcătuirea dacă așa vrea! Uităm că ceea ce dă viață acestui trup al meu este sufletul, adică acea suflare de viață cu care Dumnezeu a suflat asupra mea, atunci când m-a alcătuit.

3. Din nou vedem în icoană pe Apostoli, care îl urmează pe Iisus oriunde. 

4. Două stânci sunt prezente. Ele simbolizează Vechiul Testament (important, dar rămas în urma lui Iisus, pentru că El vine să aducă Lege nouă, Legea Iubirii) și Noul Testament care este în fața lui Iisus, asociat cu Legea Iubirii și prin prezența prietenului lui Iisus, pe care Acesta din urmă vine să-l învie din morți.

5. În fundal este cetatea Ierusalimului, pentru a se sublinia că minunea se petrece înafara ei și că minunea de astăzi este strâns legată de sărbătoarea de mâine, a Intrării în Ierusalim a Domnului. 

6. Se văd oameni reprezentați între stânci de la bust în sus. Aceia sunt evrei sau suntem chiar noi, dintre care unii înțeleg ce face Iisus, unii care doresc să înțeleagă, unii care doar iscodesc, unii care chiar sunt împotriva Lui.

7. Un om dă piatra mormântului la o parte, subliniindu-se ideea că Lazăr nu putea ieși singur din mormânt. 

8. Iisus ridică mâna sfințitoare și dătătoare de viață și binecuvântare și recheamă pe Lazăr la viață.

9. Câțiva din apropierea lui Lazăr își acoperă nasul cu haina. Semn că trupul lui Lazăr intrase în putrefacție și mirosea. Dar prin aceasta se vădește și mai mult Minunea. 

10. Pomenirea învierii lui Lazăr este strâns legată de Intrarea Domnului în Ierusalim. Domnul Hristos se vădește pe Sine ca Fiu al lui Dumnezeu biruind moartea prietenului Său. Mâine intră în Ierusalim ca Împărat al Vieții. Troparul care s-a cântat astăzi este același cu cel al sărbătorii de mâine, tocmai datorită acestei strânse legături între pomenirea de azi și Praznicul de mâine.

 "Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți ai înviat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului morții strigăm: Osana, Celui dintru înălțime, bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului." (Troparul)