Priceasnă la Duminica Dreptei Credințe (a Ortodoxiei)

Te-am lăudat din buze Doamne

Și Te-am cântat frumos cândva,

Era atât avânt în toate,

Doar suflet prea puțin era.

Știam să-Ți spun cuvinte-nalte

Cu grai smerit și grav știam.

Aveam atâtea-n rugăciune,

Doar suflet prea puțin aveam.

Primeam cu drag să-mi vii în casă

Și chiar să stai la masa mea.

Aveai loc larg în toate-a mele,

Doar sufletul prea strâmt l-aveam.

Cu largă mână, zeciuiala

Și darul, la altar, duceam.

Îți dam atât din toate-a mele,

Doar suflet prea puțin Îți dam.

...Iar astăzi, Doamne, când Cuvântul

Îmi luminează tot ce fac,

Văd ce zadarnice-mi sunt toate

Când sufletu-i de har sărac.

Și-atât aș vrea să n-am nimica

Din tot ce m-a-nșelat cândva

Să nu mai cred că-n loc de suflet

Mai pot să-Ți dărui și-altceva.