De
ce sărbătoresc oamenii că a mai trecut un an? Cel care începe se va termina așa
de repede! Anii trec din viața noastră. Ținând cont cum ne manifestăm când
cineva drag pleacă la cele veșnice, ar trebui să și plângem când se mai termină
un an. Dar noi ne bucurăm. Ne pregătim și ne gătim, facem hrămălaie multă cu
petarde, cu focuri de artificii, numărăm secundele și strigăm: „Dooouuuuăăăăă
miiiiii optișpeeeeeeee! Laaaaaa muuuulți aaaaani!” Ne bucurăm că am mai prins
un an? Ne bucurăm că am mai prins un revelion? Și de ce facem atât de mult
zgomot!? … Dacă din perspectivă omenească și creștinească pot găsi răspunsuri
la câteva dintre aceste întrebări, la ultima chiar nu găsesc. Sigur că oarecare
cunoscători ar putea invoca obieciurile străvechi, păgâne, prin care focul și
zgomotul alungă spiritele rele. Dar oare spiritele bune ce vor fi zigând de
toate focurile și hărmălaia noastră? Ori s-or lua la întrecere cu cele rele:
care fuge mai repede și mai departe de oameni? … Dar ele, spiritele bune,
îngerii noștri păzitori, stau bieții și îndură măscăreala aceasta, gălăgia asta
infernală, arșițele acestea pe care le trăim și le provocăm! Ei ne rămân dedicați
prieteni, de nedespărțit, care îndură orice ca să fie cu noi. Ei, așa prieteni
mai rar!
Îngerilor le
place muzica
Am
mai scris cândva despre aceasta. Oricum ceea ce aș putea eu scrie este prea puțin
și prea sărac. De aceea vă spun că domnul Andrei Pleșu are o carte foarte
interesantă despre îngeri, cu un capitol numit „Îngerii și muzica lumii” din
care puteți trage niște concluzii foarte interesante: https://www.youtube.com/watch?v=A18Pu_cBDr8 . Oricum, noi știm că
îngerii cântă. În Scriptură se vorbește deseori despre aceasta și, de curând,
îngerii au cântat din nou Nașterea Domnului, iar cei ce au colindat ducând
această veste s-au asemănat îngerilor. Dincolo de glume sau printre ele, îngerilor nu cred că le plac manelele. „Oare
de ce nu le-or fi plăcând – ar putea întreba unii – că doar ele vorbește de
iubire și melodiile e faine?” Unele melodii chiar sunt frumușele, mai ales cele
„preluate” din folclorul grecesc sau sârbesc. Dar felul în care ele vorbesc
despre iubire este unul pătimaș, care provoacă la patimi, la fapte care aduc
suferință trupului și sufletului. Iar starea noastră firească NU ESTE DE
SUFERINȚĂ! Dumnezeu ne-a creat pentru Bucurie!
Care Bucurie?
Aș putea să răspund foarte scurt la această întrebare: priviți și ascultați pe Doru Octavian Dumitru cu o „Lecție de spiritualitate”. Și chiar mă rezum la acest răspuns! Bucurați-vă!
Icoana pe sticlă „Darurile Tatălui”, pictată de
Ramona Aroneasa
.jpg)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu