Gânduri cu tihnă

Icoană pe sticlă realizată de Ramona Aroneasa

„Legănelul lui Iisus”

Atâția colindători au fost oaspeți ai Maicii Domnului și ai lui Hristos zilele trecute! Căci toți cei ce vestesc cu ființa lor Nașterea Domnului sunt oaspeți de Sărbătoare ai Celui Preaînalt! Oare ne gândim la aceasta când colindăm? ...
Acum, ca după o perioadă de sărbătoare cu mulți oaspeți, tihna se așază peste tot! Să nu fie o liniște a uitării, ci o liniște a Bucuriei, trăită cu responsabilitate față de Darul ce ni l-a făcut Tatăl - pe Fiul Său - și față de noi înșine.
Un gând cu tihnă este icoana!
... Fără prinderea minții și a inimii de Dumnezeu nu se poate face icoană. Deși tu îi vei spune „icoană”, fără rugăciune ea nu va „spune” că e icoană.
Icoana trebuie să „grăiască” despre ea însăși. Și, când omul aflat înaintea ei simte nevoia să se roage el însuși, înseamnă că icoana „a grăit”!
Rugăciunea pune har peste har!
Poate că Dumnezeu ți-a dat acest talant: să fii iconar. Este har pus în ființa ta! Cinstește-l ca pe un dar dumnezeiesc ce este. Nu ți-ar sta ție în putință dacă Dumnezeu nu ți-ar fi dat!
Nu-ți stă în putință nici rugăciunea care adaugă har peste cel dintâi. Dar Dumnezeu e milostiv! Tu împreunezi mâinile, pleci genunchii și citești sau rostești niște cuvinte dintr-o carte de rugăciuni. Dar oare sunt acestea rugăciune?...
Atâta rugăciune trebuiește încât icoana ta să fie ieșirea ta în lume, să fie Vohodul la care Hristos îți face parte alături de El, nu pentru vrednicica ta, ci din Iubirea Sa!
Ramona Aroneasa